Εκτύπωση του άρθρου

Laurențiu-Ciprian Tudor

 

Γεννημένος στις 27 Σεπτεμβρίου 1973, στο Μπρασόβ, από βουνίσιους γονείς. Ποιητής, δοκιμιογράφος και πολιτιστικός δημοσιογράφος. Ακολούθησε τις σπουδές του στην γενέτειρα πόλη. Πτυχιούχος κοινωνιολογίας στη Νομική και Κοινωνιολογική Σχολή του Πανεπιστημίου «Transilvania» Braşov, μεταπτυχιακό στην Ψυχολογική και Εκπαιδευτική Συμβουλευτική. εκπαιδευτές και προγυμναστές (επικοινωνίας). Είναι  μέλος του Παραρτήματος Braşov της Ένωσης Ρουμάνων Συγγραφέων από το 2014 και μέλος της Εταιρείας Συγγραφέων Targoviste από το 2011. Δημιούργησε και συντονίζει, από το 2007, μαζί με τους ποιητές Adrian Munteanu και Cătălin Stanciu (και υπό τον συντονισμό του συγγραφέα Daniel Drăgan και του Πολιτιστικού Ιδρύματος "Arania"), την ομάδα γραμμάτων-ήχων-και-χρωμάτων " Caii verzi de pe pereţi / Πράσινα άλογα στους τοίχους " από το Braşov που διοργανώνει μηνιαίες πολιτιστικές εκδηλώσεις.  Έκανε το ντεμπούτο του το 2003, με δοκίμια στις σελίδες πολιτισμού τοπικών εφημερίδων από το Μπρασόβ ("Bună ziua Braşov" και "Gazeta de Transilvania") και σε περιοδικά ανθρωπιστικής ψυχολογίας ("Empatia " και " Aici şi acum/Εδώ και τώρα"). Έχει δημοσιεύσει επίσης στα: Astra, Gazeta de Transilvania, Spaţii culturale, Urmuz, Verso, Pro-Saeculum, Singur, Caiete silvane, Lumea credinţei, Lumina, Q  Magazine, La Revista.ro, Merg.in  Το εκδοτικό ντεμπούτο πραγματοποιείται στην ίδια χρονιά, με τον ποιητικό τόμο «Teama de cerc şi fuga după aripi/ Ο φόβος για τον κύκλο και το κυνήγι των φτερών» (Eκδ. Lux Libris, Braşov, 2003). Από το 2006 είναι αντιπρόεδρος του Πολιτιστικού Ιδρύματος «Arania» Braşov. Του έχουν απονεμηθεί δύο λογοτεχνικά βραβεία: το III βραβείο ποίησης στο Φεστιβάλ Λογοτεχνίας «Moştenirea Văcăreştilor» (2006), αντίστοιχα το Δίπλωμα Τιμής και το Βραβείο Arania για τη λογοτεχνική δημιουργία (2007). Τιμήθηκε από το Παράρτημα Braşov της Ένωσης Ρουμάνων Λογοτεχνών με το Δίπλωμα Αριστείας για τη λογοτεχνική εκδήλωση του 2015 για ττην πρώτη έκδοση του Poetry Camp «Braşoave», 25-27 Σεπτεμβρίου 2015 [και για την πρόταση που υποβλήθηκε στο Δημαρχείο του Μπρασόβ για την απονομή του τίτλου του «Επίτιμου Πολίτη» στον συγγραφέα Daniel Drăgan] Το 2018 του απονεμήθηκε το Βραβείο «Βιβλίο της Χρονιάς» του Παραρτήματος Μπρασόβ της Ένωσης Συγγραφέων της Ρουμανίας για το Licantropia poftei/ Η λυκαθρωπία του πόθου.
 

OPERA/ΕΡΓΑ: Versuri/Ποιήματα: Teama de cerc şi fuga după aripi/ Ο φόβος για τον κύκλο και το κυνήγι των φτερών (2003); Memoria clipei sărutate/ Η ανάμνηση της στιγμής που φιλήθηκαν – 70 cupidopoeme/70 ερωτοποιήματα  (2004); Apostolul verilor/ο Απόστολος των καλοκαιριών (2007); Capul cu păsări/Το Κεφάλι με πουλιά (2012); Nervi/Νεύρα (2014). Interviuri/Συνεντεύξεις: Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan/ Η αλήθεια έχει ένα σκληρό κέλυφος - συνομιλίες με τον συγγραφέα Daniel Drăgan (2009). Prezent în numeroase antologii, printre care şi Testament. Antologie de poezie română modernă/ Anthology of modern Romanian verse (Editura Minerva, 2015); Licantropia poftei (2017) și Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary (2019). 

Παρόν σε πολλές ανθολογίες, μεταξύ των οποίων και Testament. Antologie de poezie română modernă/ Anthology of modern Romanian verse//Διαθήκη. Ανθολογία σύγχρονου ρουμανικού στίχου (Editura Minerva, 2015), Licantropia poftei/ Η λυκαθρωπία του πόθου (2017) και Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary // Το ημερολόγιο ενός ζευγαριού (2019).


Laurențiu-Ciprian Tudor – 


Ν. 27 septembrie 1973, la Braşov, din părinţi munteni. Poet, eseist şi jurnalist cultural. Studiile urmate în oraşul natal. Licenţiat în sociologie la Facultatea de Drept şi Sociologie a Universităţii „Transilvania” Braşov, master în Consiliere psihologică şi educaţională. Formator şi trainer. Este membru al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România din 2014 şi membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din 2011. A iniţiat şi coordonează, din 2007, împreună cu poeţii Adrian Munteanu şi Cătălin Stanciu (şi sub coordonarea scriitorului Daniel Drăgan şi a Fundaţiei Culturale „Arania”), Grupul de litere-sunete-şi-culori “Caii verzi de pe pereţi” din Braşov care organizează lunar evenimente culturale. A debutat publicistic în 2003, cu eseuri în paginile de cultură ale ziarelor locale din Braşov („Bună ziua Braşov” şi „Gazeta de Transilvania”) şi în reviste de psihologie umanistă („Empatia” şi „Aici şi acum”). A mai publicat în: Astra, Gazeta de Transilvania, Spaţii culturale, Urmuz, Verso, Pro-Saeculum, Singur, Caiete silvane, Lumea credinţei, Lumina, Q Magazine, La Revista.ro, Merg.in Debutul editorial are loc în acelaşi an, cu volumul de poezie „Teama de cerc şi fuga după aripi” (Ed. Lux Libris, Braşov, 2003). Din 2006 este vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale „Arania” Braşov. Este distins cu două premii literare: premiul III pentru poezie la Festivalul de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” (2006), respectiv Diploma de Onoare şi Premiul Arania pentru creaţie literară (2007). Primeşte din partea Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România Diploma de excelenţă pentru evenimentul literar al anului 2015 pentru organizarea primei ediţii a Taberei de poezie „Braşoave”, 25-27 septembrie 2015 [şi pentru propunerea înaintată Primăriei Municipiului Braşov de acordare a titlului de „Cetăţean de onoare” scriitorului Daniel Drăgan].În 2018 i s-a decernat Premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru Licantropia poftei.

 

Apus

da, ne luăm dragostea dintr-un apus sângeriu 
ca să îmbrăcăm cu ea femeia frumoasă 
ce ne-a țintuit, 
suntem doar un tunel al nostalgiei, al infinitului, 
mediumul grădinii pierdute 
în care tandrețea vesperală e nemărginită 

Ea e suplă, 
ca un instrument al simfoniei sferelor, 
o baghetă de dirijat cometele.
 


Ηλιοβασίλεμα 

ναι, παίρνουμε τον έρωτά μας από ένα αιματηρό ηλιοβασίλεμα
για να ντύνουμε με αυτό την όμορφη γυναίκα  
αυτή που μας κάρφωσε
είμαστε απλώς ένα λαγούμι νοσταλγίας, απείρου, 
το μέσο του χαμένου κήπου
όπου η τρυφερότητα του εσπερινού είναι απέραντη

Εκείνη είναι λυγερή
σαν όργανο της συμφωνίας των σφαιρών,
ένα ραβδί για να κατευθύνει τους κομήτες.

 
Cruciulița 

deasupra sânilor tăi 
un Crist amețit 
ca deasupra munților 
a prăpăstilor cu aburi 
aproape planând 
prins în lănțicul de aur 
și în neastâmpărul tău 
vrăjit
 
Το σταυρουδάκι 

πάνω από το στήθος σου
ένας ζαλισμένος Χριστός
σαν πάνω από τα βουνά
από τα αχνιστά χάσματα
σχεδόν αιωρείται/γλιστρώντας
πιάσμένος στη χρυσή καδενίτσα
και στην ανησυχία σου
την μαγεμένη

 
Cafeaua Jamaica

să plonjez în ceașca ta 
cu cafea Jamaica 
și tu să sorbi absentă 
ieșită din baie, aburindă 
cu halatul transparent și subțire 
ca o membrană 

să mă topesc în ceașca ta 
cu cafea Jamaica 
tu să privești departe 
acolo unde visele 
sunt insule cu fericire 
(un fel de pilule)  

în ceașca ta 
cu cafea Jamaica 
e de fapt o noapte neagră 
cu un praf de zahăr strălucitor suflat deasupra
nopțile acelea, calde, mângâietoare 
în care-n grădini se iubesc orbește 
toți îndrăgostiții

tu să sorbi absentă și
trupul tău să se cabreze ușor 
ca o întrebare
 
Τζαμαϊκανός καφές

να βουτήξω στο φλιτζάνι σου
με τζαμαϊκανό καφέ
κι εσύ να πιεις αφηρημένη μια γουλιά 
έξω από το μπάνιο, αχνιστή
με τη διάφανη και λεπτή ρόμπα
σαν μεμβράνη

να λιώσω στο φλιτζάνι σου
με τζαμαϊκανό καφέ
εσύ να κοιτάς μακριά
εκεί που τα όνειρα
είναι νησιά ευτυχίας
(είδος χαπιού)

στο φλιτζάνι σου
με τζαμαϊκανό καφέ
είναι στην πραγματικότητα μια μαύρη νύχτα
με μια λαμπερή πρέζα ζάχαρη από πάνω
εκείνες τις ζεστές, ανακουφιστικές νύχτες
όπου οε κήπους κάνουν έρωτα στα τυφλά
όλοι οι ερωτευμένοι

εσύ να ρουφήξεις αφηρημένη και 
το σώμα σου κορδώνεται ελαφρώς
σαν μια ερώτηση


 
Femeia scrisă 

femeia scrisă
este femeia perfectă
ea se ridică deasupra laptopului
ca djinn-ul din lampa fermecată
zâmbind îndeplinește toate dorințele
dimineața înaintea trezirii
îmi lasă prin minte-o cărare.
 
Η γραπτή γυναίκα 

η γραπτή γυναίκα
είναι η τέλεια γυναίκα
στέκεται πάνω από το φορητό υπολογιστή
σαν το τζινι από το μαγεμένο λυχνάρι
χαμογελώντας εκπληρώνει όλες τις επιθυμίες
το πρωί πριν το ξύπνημα
μου αφήνει μέσα στο μυαλό ένα μονοπάτι. 


 
Mersul

să mergi, să mergi
până te ștergi
de atâta umblet
până îți devine capul cer
până când picioarele se consumă
până rămâne
în cutia toracică
doar inima
ori o eliberezi
ori o îngropi
sâmbure.
 
Το περπάτημα

να πάς, να πάς
μέχρι να διαγράψεις τον εαυτό σου
από τόσο πολύ περπάτημα 
μέχρι να γίνει το κεφάλι σου ουρανός 
μέχρι να φθαρούν τα πόδια
μέχρι να παραμείνει
στο κλουβί των πλευρών
μόνο η καρδιά
είτε την απελευθερώνεις
είτε την θάβεις
κουκούτσι.


Ημ/νία δημοσίευσης: 14 Οκτωβρίου 2024