Εκτύπωση του άρθρου

ALEXANDRA TURCU

 

Η Alexandra Turcu (γεννημένη το 1995) πρωτοδημοσιεύει έργα της πριν καν αποφοιτήσει από το Εθνικό Κολέγιο "Andrei Mureșanu" στη Bistrița. Κάνει το ντεμπούτο της με την δημοσίευση της συλλογής τα άλλα προϊόντα (Charmides, 2015). Είναι απόφοιτος του Τμήματος Συγκριτικής Λογοτεχνίας της Φιλολογικού Τμήματος στο Cluj, όπου κάνει τώρα τις  μεταπτυχιακές σπουδές της.
 ------------------------
* Τα πρώτα έξι ποιήματα της ανθολόγησής μας επελέγησαν από τα άλλα προϊόντα, τα επόμενα τέσσερα είναι ανέκδοτα.

 

Alexandra Turcu (n. 1995) a debutat publicistic înainte de a absolvi Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița. Debut editorial cu volumul de versuri celelalte produse (Charmides, 2015). Absolventă a secției de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj, unde este acum masterandă.
--------------------------
* primele șase poeme din selecție fac parte din celelalte produse, următoarele patru sunt inedite
 

 

 

Επτά ποιήματα

 

το πρώτο χιόνι

ξαφνικά, μπροστά στο σπίτι μας, χιόνια.
κλείνουμε την πόρτα. καθόμαστε στον καναπέ.
όταν τρέμει, το δέρμα σου αφήνει μικρούς κόκκινους κύκλους πάνω στο δέρμα μου. 
δεν ξέρεις τι να κάνεις. για να καλύψεις τον θόρυβο,
μου δίνεις ένα από τα ακουστικά. κρατάς τις παλάμες σου πάνω στα γόνατα.
πού και πού, σηκώνεις ένα χέρι για να εμποδίσεις το φωτάκι που έφτασε στον αμφιβληστροειδή.
πιο κοντά μου ακόμα. περιμένεις να αλλάξω την μελωδία.
κοιτάμε το σκοτάδι στον διάδρομο. ένα ζωάκι στέκει στη ζεστασιά.
δεν έχουμε πια τίποτε να θαυμάσουμε.
δύο σώματα βαριά, έτοιμα να ανατραπούν.

 

prima zăpadă

dintr-o dată, în faţa casei noastre, zăpada.
închidem uşa. ne aşezăm pe canapea.
când tremură, pielea ta lasă cerculeţe roşii pe pielea mea.
nu ştii ce să faci. ca să acoperi zgomotul, 
îmi dai una dintre căşti. îţi ţii palmele pe genunchi. 
din când în când, ridici o mână ca să opreşti luminiţa ajunsă pe retină.
mai aproape de mine. aştepţi să schimb melodia.
privim întunericul din hol. un animal mic stând la căldură.
nu mai avem nimic de care să ne mirăm.
două corpuri grele, pe cale să se răstoarne.


ηρεμία

κάθε που θα νιώθεις έτοιμος,
έλα το βράδυ.
είναι η μόνη σωστή στιγμή.
είναι η μόνη στιγμή 
που η σιωπή μπορεί να φτάσει ως τα τύμπανα
ή να μου περάσει από μόνος του ο πονοκέφαλος.

όταν θα έχεις φτάσει, ο ήλιος θα είναι στον ίδιο ορίζοντα με μας.
εγώ θα αποκαλύψω τους κροτάφους μου,
θα βρούμε ένα καλό μέρος,
θα σιωπήσουμε από την έκπληξη.

θα κάνει ζέστη. θα κάνει τόση ζέστη
που το κορμί μου θα ιδρώσει μες στη νυχτικιά.
τα σώματα μας θα θροΐσουν στο κρεβάτι
σαν δύο σακούλες γεμάτες ψώνια.  


liniște

de fiecare dată când te simţi pregătit, 
să vii seara. 
e singurul moment potrivit. 
e singurul moment 
în care liniştea poate ajunge la timpane 
sau durerea de cap poate trece de la sine.

când vei ajunge, soarele va fi la același nivel cu noi. 
îmi voi descoperi tâmplele, 
vom găsi un loc bun, 
vom amuţi de mirare.

o să fie cald. o să fie atât de cald 
încât corpul va transpira în cămaşa de noapte. 
trupurile noastre vor foşni în pat 
ca două pungi pline de cumpărături. 
 

after midnight 

κλείνω την πόρτα.
κάθομαι μέσα στο μαύρο τετραγωνάκι.
επαναλαμβάνω φωναχτά τα πράγματα  
που είπες στον ύπνο σου.
όταν θα ξυπνήσεις
δεν θα θυμάσαι τίποτα.
δεν μιλάμε εμείς για αρρώστιες, 
για τις νυχτερινές αγρυπνίες 
ή για την απόγνωση 
που πάει να μου σκαρφαλώσει
στους ώμους. 
κοιτάω τα μάτια της παρουσιάστριας
στην τηλεόραση.
έχουμε μια ολόκληρη ζωή
μπροστά μας.
 

after midnight 
 

închid ușa.
mă așez în pătrățelul negru.
repet cu voce tare lucrurile
pe care le-ai zis în somn.
când o să te trezești,
nu o să-ți amintești nimic.
noi nu vorbim despre boli,
despre nopțile nedormite
sau despre disperarea care
încearcă să mi se cațere 
pe umeri.
mă uit în ochii prezentatoarei 
de la televizor.
avem o viață întreagă
înainte.

 

ιστορία αγάπης

κάθε βράδυ μου λες 
την ιστορία από τον πίνακα των ανακοινώσεων
νοέμβριος 1980
η stănilă eva elisaveta 
φεύγει από το σπίτι της
στην κοινότητα săvârșin, του χωριού căprioara
κάνει βόλτες στην όχθη του mureș 
γυρίζει με την πλάτη
και κανείς δεν ξέρει πια τίποτα 
για εκείνη την περίοδο 
έρευνες των οργάνων  
της πολιτοφυλακής
κανείς δεν πιστεύει σε ατυχήματα,
όλοι πιστεύουν ότι ήταν αυτοκτονία

35 χρόνια αργότερα
θα εξαφανιστώ στη μέση
της γέφυρας του horea 
κανείς δεν θα πει αυτοκτονία,
όλοι θα πουν ατύχημα
 
και θα ζητήσουν
επικυρωμένο αντίγραφο της ταυτότητας
επικυρωμένα αντίγραφα των ταυτοτήτων
των μαρτύρων


poveste de dragoste  

îmi spui în fiecare seară 
povestea de pe avizier 
nov. 1980 
stănilă eva elisaveta 
pleacă de acasă 
comuna săvârșin, satul căprioara 
se plimbă pe malul mureșului 
se întoarce cu spatele 
și niciunul nu mai știe nimic 
în perioada respectivă 
cercetări din partea organelor 
de miliție 
nimeni nu crede în accidente, 
toți cred în sinucidere  

35 de ani mai târziu 
o să dispar la mijlocul 
podului de pe horea 
nimeni nu o să zică sinucidere, 
toți vor zice accident 
 
și vor cere
copie certificată după actul de identitate 
copii certificate după actele de identitate 
ale martorilor   


τα βράδια μας  – 3 years later  

it's been 3 years, my love 
it's been 3 years και το κατάλαβα
μόνο όταν έφτασα μόνη μου στο 211
πάνω σ᾽εκείνο το κρεβάτι της εστίας έχουν περάσει ήδη
2 σειρές ανθρώπων μπορεί να 
γνώριζαν πώς να διατηρήσουν το πάθος πιο καλά από ό,τι γνωρίζαμε εμείς  
εκείνοι επίσης μοίρασαν την ομελέτα και το τσάι πάνω στο αυτοσχέδιο τραπέζι μας,
ο ένας τρώγοντας με το πιρούνι, ο άλλος με τα κινέζικα ξυλάκια, 
και τίποτα απ’ό,τι κάναμε εμείς δεν θα μπορούσε να ονομαστεί ηδονοβλεψία,  
αλλά ούτε και αγάπη you were my best friend 
and then you were not anymore   
i’ve been your lolita, my love i’ve been 
your lolita κι᾽έπειτα με άφησες μόνη 
με το αδέξιο κορμί μου με κινήσεις μόλις στα μισά μαθημένες 
να συνειδητοποιήσω ότι όλοι οι άνδρες είναι humbert humbert
όλοι τελικά ακριβώς όπως έκανες κι᾽εσυ ζητούν 
συγγνώμη για τις αρχικά παιδόφιλες τάσεις τους
πράγμα που κάθε φορά μου δημιουργεί μια άσχημη εικόνα για τον εαυτό μου και όχι για εσάς
οι άνδρες απλώς θέλουν να δουν πως είναι
και μετά επιστρέφουν στα μεγάλα στήθη στα μπράτσα που δεν μελανιάζουν τόσο εύκολα
κορμιά που να μπορούν να τα αισθανθούν όταν τα αγγίξουν

όλοι οι άνδρες με κοίταξαν τουλάχιστον μια φορά μ’ εκείνη την πατρική τρυφερότητα 
και ούτε ένας δεν τόλμησε να μου καλύψει όλο το σώμα μου με το σώμα του
με τη σκέψη ότι όλα μου τα κόκαλα θα μπορούσαν να σπάσουν κάτω από την πίεση μιας απρόσεκτης κίνησης 
και το πιο θλιβερό είναι ότι, ναι, είμαι εύθραυστη κοκκινίζω εύκολα και βουβαίνομαι με το πρώτο 

ναι, sometimes i still miss you, my love 
και ακόμα με φοβίζουν οι Ιάπωνες
γιατί όλοι οι Ιάπωνες κάνουν τις ίδιες κινήσεις που κάνεις εσύ
 

serile noastre – 3 years later  

it's been 3 years, my love 
it's been 3 years şi mi-am dat seama 
doar când am ajuns singură în 211 
prin patul acela de cămin au mai trecut deja 
2 rânduri de oameni poate că au 
ştiut să conserve căldura mai bine decât am ştiut noi   
tot ei şi-au împărțit omleta şi ceaiul la masa noastră improvizată, 
unul mâncând cu furculița, celălalt cu bețigaşe chinezești 
şi nimic din ce am făcut noi nu s-a putut numi voyeurism, 
dar nici iubire you were my best friend 
and then you were not anymore   
i’ve been your lolita, my love i’ve been 
your lolita și apoi m-ai lăsat singură 
cu corpul meu stângaci cu mișcările abia pe jumătate învățate 
să îmi dau seama că toți bărbații sunt humbert humbert 
toți își cer la final exact cum ai făcut și tu 
scuze pentru pornirile lor pedofile 
și de fiecare dată asta mă pune pe mine într-o lumină proastă și nu pe voi 
toți bărbații vor doar să vadă cum e 
și apoi se întorc la sânii mari la brațele care nu se învinețesc așa de ușor  
corpuri pe care să le poată simți la atingere  

toți bărbații m-au privit cel puțin o dată cu duioșia aceea paternă 
și niciunul nu a îndrăznit să-mi acopere tot corpul cu corpul lui 
gândindu-se la toate oasele care s-ar putea rupe sub presiunea unui gest necalculat 
și cel mai trist e că, da, sunt fragilă roșesc ușor și amuțesc repede  

da, sometimes i still miss you, my love 
și încă mă sperie japonezii 
pentru că toți japonezii au gesturile tale

 

love illumination 1

όλα συνέβησαν μέσα από τη σχισμή μιας μισάνοιχτης πόρτας
μια λωρίδα του γυμνού σου σώματος όταν γυρνούσα από το μπάνιο
έδωσε ουσία στη νύχτα που πέρασε με τον ίδιο τρόπο, το πρωινό φως
που αντικατέστησε σιγά-σιγά το τεχνητό φως
γλίστρησα πίσω στην αγκαλιά σου και στον μικρό χώρο που σχηματίστηκε ανάμεσα μας 
θρόνιασε παγοκολώνα μια ολόκληρη ζωή που δεν θα είχε τρόπο να υπάρξει ποτέ 
η ana, το κοριτσάκι μας, τα λουλούδια με τα οποία με περιμένεις στο σιδηροδρομικό σταθμό, τα χέρια σου να μου κάνουν νεύμα
να μπω μαζί σου στο νερό, το σχέδιο πάνω στο παράθυρο της κουκέτας πριν ξεκινήσει το τρένο

σε κράτησα από το χέρι σου εκείνη την ημέρα
γιατί ήξερα ότι ήταν η πρώτη και η τελευταία φορά που θα κρατιόμασταν απ᾽το χέρι
έγειρα για λίγο το κεφάλι μου πάνω στον ώμο σου
γιατί ήξερα ότι ποτέ δεν θα ήσουν ποτέ ξανά τόσο κοντά μου
ανέβηκα μαζί σου τότε
γιατί ήμουν σίγουρη ότι η νύχτα εκείνη δεν θα είχε τρόπο να υπάρξει
δεύτερη φορά

το πρωί ξαναχώθηκα στην αγκαλιά σου
σου ξέσφιξα τη γροθιά κόλλησα την παλάμη σου στο στήθος μου
και προσπάθησα να μην αποκοιμηθώ ξέροντας ότι δεν θα ξαναένιωθα
ποτέ το κορμί μου μέσ’στο σφίξιμο του κορμιού σου

δεν ήμουν καθόλου μελαγχολική 
δεν επιθυμούσα μια εβδομάδα μια ζωή
δεν μου περνούσε από το μυαλό να σου ζητήσω τίποτα
έμεινα πολύ καιρό στη στιγμιαία εκείνη ευτυχία 
όταν ξέρεις ότι τα αληθινά τέλεια πράγματα είναι τόσο πρόσκαιρα
που δεν έχουν τρόπο να διαρκέσουν περισσότερο από μία νύχτα
 

love illumination 1

totul s-a întâmplat prin crăpătura unei uși întredeschise
o fâșie din corpul tău gol când mă întorceam de la baie
a dat consistență nopții trecute la fel, lumina dimineții
care a înlocuit încetul cu încetul lumina artificială
m-am strecurat înapoi în brațele tale și în spațiul mic ce se forma între noi 
stătea înghețată o întreagă viață ce nu avea cum să se întâmple vreodată
ana, fetița noastră, florile cu care mă aștepți în gară, mâinile tale făcându-mi semn
să intru cu tine în apă, desenul de pe geamul compartimentului înainte să plece trenul

te-am ținut în ziua aia de mână 
pentru că știam că e prima și ultima oară când o să ne ținem de mână
mi-am lăsat puțin capul pe umărul tău
pentru că știam că nu o să mai fii niciodată atât de aproape
am urcat atunci cu tine
pentru că eram sigură că noaptea aceea nu are cum să se întâmple 
și a doua oară

de dimineață m-am strecurat înapoi în brațele tale
ți-am descleștat pumnul ți-am lipit palma de pieptul meu
și am încercat să nu adorm știind că nu o să-mi mai simt
niciodată corpul în strânsoarea corpului tău

nu eram deloc melancolică
nu-mi doream o săptămână o viață
nu-mi trecea prin minte să-ți cer ceva
am rămas multă vreme în fericirea aceea de moment
când știi că lucrurile cu adevărat perfecte sunt atât de temporare
încât nu au cum să dureze mai mult de o noapte

 

insta#3  

αν και δεν μας επιτρέπεται να πούμε,
έλπιζα όλη τη μέρα
ότι δεν συνέβη
από την πλευρά της δικής σου οικογένειας
από διαφορετικές συνοικίες του Cluj,
ανησυχούμε στα κρυφά για σένα
ανήμπορος άνδρας που δεν μπορεί να σταθεί όρθιος
όταν η  tracy chapman τραγουδάει το fast car  

αλλά η anna karina δεν ξέρει να παρηγορεί
η anna karina δεν μπορεί να καθίσει στο κάθισμα δίπλα σου
να σου πιάσει με το χέρι το γόνατο και να σου πει
la vie est peut-être triste, mais elle est toujours belle
το πολύ να σε ρωτήσει την δευτέρα
αν είσαι καλά αν χρειάζεσαι τίποτε
πόσο σύντομη είναι la ligne de chance
και θα πάρουμε ο ένας τον άλλο πάλι αντίο

εφησυχασμένοι
ότι δεν παραβιάσαμε κανένα σαβουάρ βίβρ
δεν προδώσαμε καμία σύζυγο, κανέναν εραστή
ότι το χέρι σου φρενάρησε άλλη μία φορά
πριν ακόμη αγγίξει το δέρμα μου


insta#3  

deși nu avem voie să spunem,
am sperat toată ziua
că nu s-a întâmplat
în partea ta de familie
din cartiere diferite ale clujului,
ne facem în secret griji pentru tine
bărbat neajutorat ce nu poate sta drept
când tracy chapman cântă fast car  

dar anna karina nu știe să consoleze
anna karina nu se poate așeza pe scaunul de lângă tine
să-ți pună mâna pe genunchi și să-ți spună
la vie est peut-être triste, mais elle est toujours belle
cel mult o să te întrebe luni
dacă ești bine ai nevoie de ceva
cât de scurtă e ta ligne de chance 
și o să ne luăm din nou la revedere  

liniștiți
că nu am încălcat nicio etichetă
nu am trădat nicio nevastă, niciun iubit
că mâna ta s-a oprit din nou
chiar înainte să îmi atingă pielea


 


Ημ/νία δημοσίευσης: 23 Σεπτεμβρίου 2022